Titlul de Aventurier European al anului 2018 mă obligă să continui să inspir tinerii români

Pe când pedalam prin Transilvania, în cadrul noului meu proiect #BicicletaCuGhiozdane, îmi scrie pe Facebook un tip, Matthias Assmann, din juriul care anual acordă premiul European Adventurer of the Year pentru cea mai relevantă aventură efectuată de un european în acel an. Descoperise povestea aventurii mele pe ExplorersWeb și îmi zice:

Știi că ești pe lista finaliștilor noștri? Ești în Europa? Poți ajunge pe 2 iulie la ISPO în München?

La puțin timp, mi-a confirmat câștigarea titlului de Aventurierul European al anului 2018, iar pe 2 iulie am avut deosebita onoare să mi se înmâneze titlul în cadrul ISPO, cel mai mare târg de OUTDOOR din lume. Dar asta o știți deja.

Ce vreau să zic este că acest titlu mă obligă să continui să promovez aventura și călătoriile în rândul tinerilor români, prin forța exemplului personal. Și se arată asta chiar și în motivația juriului:

Fiind primul român care a traversat cele două Americi, din Alaska în Țara de foc, Radu Păltineanu a realizat o călătorie de 34.000 de km și pentru care a avut nevoie de peste trei ani pentru a o termina. El a realizat cea mai dificilă și periculoasă parte a călătoriei sale în 2018, având multă încredere în oameni (…) El va fi o sursă de inspirație pentru mulți dintre conaționalii săi și alți aventurieri.

Și da, îmi doresc să văd o nouă generație de călători români, curioasă și motivată, inventivă, cu sete de cunoaștere și care își dorește să-și depășească toate limitele. Cred că prin astfel de aventuri, tinerii care pleacă în lume, prin forțe proprii și aleg să se întoarcă acasă pot dărâmă ziduri și prejudecăți și pot avea o contribuție majoră la dezvoltarea societății românești. Mi-ar plăcea să contribui la asta prin forța exemplului personal și al poveștilor mele. Mi-ar plăcea să avem o cultură de aventură și travel pe modelul german sau cel polonez. Mi-ar plăcea ca tinerii să înțeleagă că nu banii sunt prima necesitate în a face ceva de acest gen, ci curiozitatea și motivarea. Drumul în sine este mai important decât destinația. Nu este relevant și nu înveți nimic prin a-ți face un selfie cu Turnul Eiffel sau Statuia Libertății dar dacă îți propui să ajungi la aceste obiective, drumul în sine poate fi cu mult mai semnificativ. Așa că acest titlu îl dedic tuturor tinerilor români care visează să cunoască lumea și să se arunce în necunoscut, dar și tuturor celor care au făcut-o deja și ne-au inspirat cu experiențele lor.

Ca o mică paranteză, am rămas uimit să aflu că contracandidatul meu la acest titlu a fost Andrzej Bergiel, cel care a efectuat cu succes prima coborâre pe schiuri din istorie a celui de-al doilea vârf al Terrei, vârf K2. Și totuși, juriul a considerat că povestea expediției mele poate inspira și da încredere mult mai multor oameni decât experiența lui Bargiel care este una extremă. Încă odată, asta mă obligă…

Închei articolul cu câteva idei pe tema „Responsible Adventure Travel” pe care le-am dezbătut cu oameni din industrie în timpul conferinței pe care am avut-o la München cu ocazia acordării titlului:

1. Trebuie să evoluăm de la mentalitatea de „top 10 locuri”, „top 10 atracții” și trebuie să punem accentul și să promovăm mai mult la nivel global ideea de „self discovery journeys” unde drumul până la obiectivul propus este mai semnificativ decât obiectivul în sine.

2. Nevoia de a reduce pe cât posibil călătoriile cu mijloace de transport motorizat și promova cele prin forțe proprii, chiar dacă asta înseamnă o schimbare de paradigmă enormă în lumea turismului de masă. Altfel, la felul cum evoluează fenomenul la nivel global, s-ar putea să ne trezim cu acele obiective foarte cunoscute, în special cele naturale, distruse.

3. Ce facem cu gunoiul? Cum păstrăm un impact minor asupra mediului, măcar noi, cei care plecăm în aventuri și localnicii pe care îi implicăm direct sau indirect prin acțiunile noastre?

4. Dacă trendul destructiv actual continuă, până în 2050, doar 10% din teritoriul Terrei va mai putea fi considerat virgin, neatins și distrus de activitățile omului. Industria de turism recunoaște aici că, indirect, contribuie la acest proces și are nevoie să schimbe macazul.

5. Bun, punem accentul și promovăm aceste aventuri prin forțe proprii, dar avem oare puterea necesară de a seta un trend, atât timp cât vorbim de o industrie puternică care promovează turismul în masă ?

Mulțumesc pe această cale, încă odată, tuturor celor care mi-au fost alături și m-au ajutat atât în timpul expediției cât și după. În caz că vrei să știi toate detaliile despre acest titlu poți consulta pagina oficială sau acest articol de presă publicat chiar de ISPO. Cam atât pentru acum.

Poți afla aici mai multe despre aventura mea prin Americi iar dacă ai nevoie de un speaker la evenimentul tău, mă poți contacta aici. Îmi place să povestesc și să motivez prin prisma experiențelor mele.