Calatorii si Expeditii

zoom
No comments

Venezuela. De la cozi şi sărăcie lucie, la paradisul numit Canaima şi cascada Angel.

Mă aflu de aproape o lună şi jumătate în Venezuela, timp în care am avut prilejul să observ câte puțin din contrastele celei de-a doua țări sud americane pe care o traversez pe două roți, o țară profund atinsă de o criză socio – politico – economică. De la sărăcie lucie şi cozi pentru alimente care nouă românilor ne amintesc de vremurile ceauşiste, la paradisul numit Canaima, parc național ce adăposteşte cea mai înaltă cascadă a lumii, cascada Angel (978 m), Venezuela este una din cele mai surprinzătoare țări ale continentului sud american. Mi s-a zis că mi-am ales cel mai prost moment să vin aici dar m-am încumetat totuşi şi am decis să trec granița şi să cutreier pe două roți şi această țară. (Am scris aici despre noul meu itinerariu prin America de sud). Ce am descoperit am să vă relatez pe scurt în rândurile următoare.

Tranziția din Columbia spre Venezuela, de la munte la câmpie.

Dacă Columbia a fost extrem de muntoasă, având chiar câteva pasuri montane unde am avut de urcat şi 2-3 zile (cu urcuş până pe la 3.400 de m), Venezuela avea să fie exact opusul. Şosele drepte ce taie stepa şi a căror capăt se pierde la orizont.

Granița colombiano-venezueleană din dreptul localității Cucuta, redeschisă recent (puteți citi aici un articol despre redeschiderea ei şi de ce a foat închisă mai bine de un an), este una dintre cele mai tranzitate granițe din America de sud. Fiindcă în actuala criză Venezuela a ajuns să-şi importe marea parte a produselor de bază şi alimentare, chiar multe din Columbia, este mult mai ieftin pentru venezuelieni să treacă granița în țara vecină, să umple geamantanele cu role de hârtie igienică, pungi de orez, zahăr, cafea şi altele şi să facă drumul ăsta de vreo câteva ori lunar decât să cumpere la suprapreț din Venezuela. Sunt unii care vin chiar de la 300 de km depărtare. Mulți mi-au zis că a fost jale cât a fost închisă granița dar că oricum intrau produse din Columbia pe naşpa iar cei care se ocupă cu contrabanda au făcut bani, nu glumă. Ei, îmi zic eu, e cam cum treceau ai noştri cu motorină la iugoslavi în timpul embargoului.

Din San Antonio del Tachíra mai am o ultimă urcare de 45 de km până în frumosul oraş San Cristobal de unde cobor într-un final spre întinsa stepă a Venezuelei („el llano venezolano”). Acesta a fost ultimul colț de Anzi, cel puțin pentru o perioadă.

De cum am intrat în Venezuela se vede o diferență colosală între calitatea şi starea şoselelor din cele două țări. În Columbia, în afară de faptul că şoselele au un aspect impecabil, există şi bandă pentru ciclişti şi o cultură ciclistă destul de răspândită la nivel de țară. În Venezuela, şoselele care sunt în totalitate în administrarea statului, nu numai că sunt pline de gropi (pe alocuri cratere) dar nu se tund nici măcar buruienile ce cresc pe margine, reducând enorm vizibilitatea şi împingându-mă mai spre centrul carosabilului.

„El llano venezolano” este o regiune imensă de stepă situată în sudul Venezulei. Fauna de aici este impresionantă. De la crocodili la pirania şi anaconda, tucani şi mii de alte specii de păsări, este o regiune care fierbe de viață. Din San Cristobal până aproape de El Sombrero au fost două săptămâni în care nu cred că am urcat mai mult de câteva zeci de m în total. Tot traseul este absolut drept.Din sută în sută de km a trebuit să-mi prezint paşaportul gărzilor bolivariene. Unii deschid şi gențile alți nu. Unii m-au invitat să mănânc cu ei şi să înnoptez la ei în cazarmă.

Debandadă totală sau cum e să vezi cu ochii tăi eşecul revoluției chaviste

Dacă în zona rurală criza nu este atât de evidentă, ei bine puținele oraşe de pe traseu mi-au tapetat totuşi destul de bine tragedia prin care trece țara.

De exemplu în San Cristobal am intrat într-un magazin de piese de schimb pentru maşină; rafturi goale, marfă lipsă. Cum pornesc camera să filmez sunt evacuat împreună cu gazda (care mă dusese să-mi arate) afară.

În Achaguas am participat la proteste organizate simultan de pro chavişti şi de opoziție. Tot în Achaguas am văzut cum se înghesuia lumea la coadă pentru alimente în fața unui supermarket iar poliția îi păzea să nu depăşească linia.

În apropiere de Camaguan, poliția statală mi-a cerut şpagă 500 de bolivari (mai puțin de 50 de cenți americani) dar ca să nu rămân cu un gust amar, mi-au oferit o cafea (îndulcită).

În Calabozo m-au escortat gărzile bolivariene de la hotelul unde mă cazasem peste noapte până la ieşirea din oraş, asta după ce se pare că mă căutaseră la ora 4:00 dimineața nişte indivizi înarmați. Paznicul chiar nu avea habar în ce cameră eram aşa că am scăpat uşor, doar cu frica de a doua zi la ce s-ar fi putut întâmpla.

Da, Venezuela nu este chiar cel mai sigur şi plăcut loc din Americi în acest moment. Totuşi dacă eşti un curios băgăreț ca mine şi vrei să vezi la ce duce prost management-ul unei țări, este locul perfect. O debandadă totală, de la trafic, la inflație. Ah da, pe asta o uitasem. Numai într-o singură lună, dolarul a sărit de la 1100 de bolivari la aproape 3000 de bolivari pe piața neagră. FMI preconizează că inflația va depăşi 1600% anul viitor.

Parcul național Canaima şi cascada Angel. Un colț de rai.

După 3 săptămâni şi aproximativ 1500 de km de pedalat prin Venezuela, am ajuns în ciudad Bolivar de unde ştiam că aş putea găsi cel mai ieftin tur spre cascada Angel. Țin să zic că accesul este extrem de dificil. Nu există şosea până în localitatea indigenă Canaima. Se poate ajunge pe şosea până la ‘La Paragua’ iar de acolo ar exista o cărare ce duce la Canaima, dar e un traseu extrem de dificil şi eu am preferat să-mi las bicla în ciudad Bolivar, să zbor la Canaima şi să mă întorc să o recuperez după incursiune.

Parcul național Canaima ai spune că este o bucățică ruptă din rai şi aruncată nouă pământenilor. Suprafața de 3 milioane de hectare adăposteşte numeroase ape curgătoare, cascade şi faimoşii tepui, munți cu vârful ras (tepuy în limba indigenă pemonă înseamnă „casa sfântă a spiritelor).

1 oră şi 10 min, atât a durat zborul cu Cessna C206 din Bolivar până în localitatea Canaima. Imediat cum am ajuns am fost primit de cei de la tur (am ales compania Kavac pentru că numai ei operau în zilele care-mi conveneau mie iar prețul este unul foarte rezonabil, 300$ totul inclus – zbor, mese, cazare şi excursie la cascada Angel). Aici țin să le super mulțumesc lui Vlad Piciu din Iaşi şi Alex din Berlin care mi-au donat bani, făcându-mi astfe posibilă această incursiune.

Impresia generală în momentul în care ajungi în Canaima este că păşeşti într-o altă lume, în rai. Are un farmec aparte. Te simți ca într-o lume demult apusă.
După câteva ore de relaxare pe malul lagunei Canaima sunt unit cu un grup de britanici şi plecăm să explorăm cascadele din laguna Canaima.Acolo se varsă prin mai multe brațe râul Carrao, formând nişte cascade minunate, cum este de pildă cascada Hacha sau El Sapo. A doua zi urma în schimb adevărata aventură spre cascada Angel.


5 ore se fac din campamentul Canaima până în campamentul de la baza cascadei Angel. Se urcă contra curent pe cursul a două râuri, Carrao şi Churun. De câteva ori, unde vâltoarea e mai puternică trebuie să te dai jos şi să ocoleşti prin savană. Nu mai zic că în ultimele 20 de min înainte de sosire ne udă şi o ploaie puternică care nu se opreşte degrabă şi care ne obligă să renunțăm în acea zi la cascadă. Aşa că după ce am înnoptat la hamac, ne-am trezit cu noaptea-n cap să urcăm în beznă şi să o admirăm la răsărit.

Cascada Angel, descoperită nouă de către exploratorul Jimmy Angel în 1937 după ce s-a prăbuşit cu avionul pe Auyantepuy, era de fapt cunoscută de mii de ani indigenilor. Ei o considerau un loc sfânt, accesibil doar şamanilor, doar celor inițiați. Şi fără dar şi poate, apropiindu-te de această cascadă nu se poate să nu-ți treacă măcar un gând, un fior la măreția naturii, la ceea ce ne-a fost lăsat moştenire de mama natură. Aş spune Dumnezeu de fapt fiindcă pentru indigeni, Dumnezeu este însăşi natura.

Dacă vă place ce fac și doriți să susțineți expediția în premieră națională de traversare a Americilor pe bicicletă #cycletheamericas puteți face o donație accesând link-ul PayPal de mai jos.

Parteneri logistici
ParteneriLogistici_Blog

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *