Calatorii si Expeditii

zoom
4 comments

Reflexii asupra călătoritului (la noi românii)

Călătoream acum vreo 6 ani prin Noua Zeelandă și mă apucase un fel de ciudă când întâlneam nemți, francezi, englezi, cehi sau polonezi dar absolut nici un român și m-am întrebat oare de ce? Mi-am zis încă de atunci că lipsa de bani (invocată mai tot timpul de conaționalii mei) e scuza cea mai banală fiindcă marea parte a celor pe care îi întâlneam erau orișicum simpli studenți care făceau cumva rost de bani de avion și veneau acolo la muncă temporară după care cu banii câștigați își acopereau costurile inițiale ale zborului și călătoreau mai departe. Acum, la câțiva ani distanță și după ce am călătorit în 37 de țări ale lumii văd altfel lucrurile și înțeleg de ce nu avem călători și aventurieri ca nemții sau francezii (cel puțin într-un număr atât de mare). Înțeleg mult mai bine faptul că a călători sau a nu călători, a incita un tânăr să plece în necunoscut, să se descopere, să treacă peste obstacole ține foarte mult de societate și de valorile pe care aceasta din urmă le promovează (sau nu). Și mai înțeleg și faptul că o țară cu o populație care călătorește activ, e o țară care-și deschide porțile spre lume și care-și formează cetățeni cu inițiativă și bine informați.

“Călătoria este fatală prejudecății, bigotismului și îngustimii minții, și, din această pricină, mulți din oamenii noștri au mare nevoie de ea. Viziunile largi, generoase, caritabile despre oameni și lucruri nu pot fi obținute vegetând într-un mic ungher al pământului toată viața.” (Mark Twain)

Consider că un punct bun de lansare în această discuție ar fi educația pe care tinerii o primesc în România. Personal mi se pare că cea mai odioasă moștenire a educației românești de la regimul comunist este conformismul. Îmi aduc aminte că în școala generală cu cât te conformai mai mult cererilor profesorilor cu cât erai răsplătit mai bine (prin note bune) de către aceștia. M-am conformat tot timpul, eram tocilarul și premiantul clasei. Mi-am dat seama abia mai târziu că eram poate unul din cei care încă credea în acel sistem bazat mai mult pe ascultare orbească decât pe inițiativă. Așa că sunt convins că printre multele probleme ale sistemului de educație românesc, acesta este unul din aspectele cele mai grave și anume că școala românească te învață să urmezi un exemplu, un ordin, o cerință, să înveți ceva pe de rost, în loc să te învețe să ai inițiativă, să fii creativ. Nu, conformează-te! Ei, așa cum e școala, așa e și societatea noastră.

Englezul, francezul sau neamțul sunt învățați să fie curioși, să se bage, să exploreze. Călătoritul este unul din cele mai originale moduri de a deschide noi orizonturi unui tânăr. O lună de călătorit într-un mod autentic (fără a avea prea mulți bani și mijloace la dispoziție) poate schimba un om mai mult decât poate întreaga educație primită într-un mod formal. Spre exemplu multe universități din Polonia organizează concursuri de autostop. Cine ajunge primul într-o locație presatabilită, de pildă Barcelona. Un astfel de concurs ar fi văzut cel puțin nebunesc în România. Momentul în care societatea își încurajează tinerii să călătorească, se pune capăt oricăror porniri naționaliste prostești sau prejudecăți moștenite de la părinți sau societate. Societatea se schimbă fundamental și zic asta fiindcă sunt absolut convins că orice schimbare majoră într-o societate, oricare ar fi ea, pornește de la individul de rând.

În ziua de azi, ca români avem unul din cele mai bune pașapoarte din lume. Oficial putem călători fără viză în 148 de țări și teritorii iar acolo unde avem nevoie de viză, să o obții este practic o formalitate. Atunci ce ne oprește să o facem cât mai mulți dintre noi și în moduri cât mai autentice? Ce ne oprește să dorim să explorăm? Noi vedem în plecare un interes, căutăm un scop exact (lucru, școală, vacanță all-inclusive). Puțini români pleacă cu ideea de a experimenta, de a învăța din mers, de a fi curioși de a merge în necunoscut și de a se întoarce acasă cu toate aceste noutăți. Sunt mulți turiști români, dar prea puțini călători, prea puțini care să înțeleagă diferența dintre cele două concepte. Acest fapt se datorează pe de o parte formalismului cu care suntem învățați și pe de alta a non-valorilor promovate de societate. Păi se pune întrebarea de ce s-ar duce un student să-și cheltuie poate puținii bani puși deoparte (chiar dacă îi câștigă să zicem în altă țară) hai-hui prin lume în loc să-i cheltuie pe un ceas bun sau pe ultimul iphone? Din păcate, cam așa se pune problema din perspectiva românească.

Dragi români, dacă vrem o schimbare în tinerii noștri, dacă nu mai vrem să râdem de niște blegi inculți și incapabili să judece și să discearnă, haideți să încurajăm spiritul de inițiativă, spiritul explorator, călătoritul Haideți să nu urmăm linia dreaptă, haideți să fim ceva mai inventivi și mai exploratori și vom vedea minuni în caracterul celor din generațiile viitoare! Avem ce învăța de la alții și avem ce împărtășii din propria noastră cultură altora. Sincer cred că o schimbare majoră în societatea românească se poate produce prin călătorit și prin încurajarea la toate nivelele a spiritului de aventură. Nu avem nevoie de oameni care să plece slugi, ci care să hoinărească și să se întoarcă schimbați!

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

4 comments on “Reflexii asupra călătoritului (la noi românii)
  1. Din punctul meu de vedere, dorința (și talentul) de a călători e ca orice altă aptitudine pe care o poate avea un om. E posibil să mai prinzi gustul călătoriei în timp, sau să te aliniezi unor trenduri (legate de călătorie în general, de destinații în special), însă cei făcuți să bată cărările știu asta de la prima deplasare și nu-i mai oprești niciodată.
    Deși călătoria e un mijloc extraordinar de dezvoltare personală și cunoaștere, el nu se potrivește tuturor. Din motivul ăsta, nu cred că instigarea la „hit the road” își are rosul. 🙂

    P.S. *abia (paragraful 2)

    • radu.paltineanu on said:

      Anca, aduci în prim-plan un aspect foarte bun și anume că nu se potrivește tuturor. 100% de acord cu tine. Totuși mulți care poate ar vrea să facă asta ar fi mai dezinhibați dacă societatea ar încuraja un spirit mai independent, unde astfel de activități să fie promovate pe la toate nivelurile posibile…Cu cât o fac mai mulți, cu cât o vor face mai mulți 🙂

  2. vlladc67@yahoo.com'vlad on said:

    Acuma ceva timp am inceput sa povestesc unor colegi cate ceva despre Timotei Rad, un calator in jurul lumii. Si dupa mai multe explicatii ma intreaba unu, da lui ce ii iese din asta?? Am ramas cu gura cascata. Dupa ce le-am explicat ca si eu strang bani ca sa plec sa vad lumea, amandoi au zis ca nu ar face asa ceva niciodata.

    Un alt coleg si-a cumparat un iphone4. A dat 200 de euro pe el. L-am intrebat la ce ii trebuie lui iphone. A zis ca atunci cand se duce acasa( noi lucram in Germania) si iese la o terasa, cum sa raspunda la telefon cu telefonul pe care il avea? Ca e ca o caramida si il vorbeste lumea prin sat. Inca o data… fara cuvinte. Si ma gandesc ca faceam macar o luna cu autostopu cu 200 de euro.

    Si is baieti destul de tineri. Insa mentalitatea…

  3. Pingback: De pe blogurile de travel adunate (41)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.