Calatorii si Expeditii

Nu sărăcia macină România
Sunt de 2 ani şi 3 luni de zile pe drum, prin Americi, timp în care, am trecut prin societăți efectiv măcinate de sărăcie şi de violență. Țări fără perspectivă de viitor, fără modele de dezvoltare solide şi fără reguli precise. Ştiu, unii îmi veți spune, păi ce, România nu tot în categoria asta se înscrie?
Lăsând ipocrizia la o parte, România joacă, din fericire, în altă ligă. Inevitabil compar societățile pe unde trec, cu a mea. Pun în balanță bunele şi relele şi oricum aş lua-o, României îi lipseşte totuşi ceva.
Îi văd pe ăştia de aici zâmbind şi pe ai mei isterizându-se, brutalizându-se verbal şi impunându-se, care cum poate peste celălalt şi îmi dau seama că, de fapt, problema este una mult mai adâncă şi fundamentală. Ceva este cu mult mai putred la noi, cu mult mai înfricoşător, iar acel ceva se numeşte traumă, dedublare, lipsă de adevăr istoric, frică de cineva, de ceva, de tine însuți, nevoie de control.
Câteodată, tot ce trebuie să fac ca să-mi aduc aminte de acea nebunie de acasă, este să dau telefon alor mei, care, deşi locuiesc în Canada, nici măcar nu conştientizează că au luat cu ei toată încărcătura românească: prejudecăți, frică, control, traumă.
Oameni buni, problema profundă a României, este trauma şi lipsa de adevăr, atât la nivel individual, cât şi colectiv. Dacă pornim discuția de la aceste două idei, cred că putem pune punctul pe rană, care rană noi credem că s-a închis, când, de fapt, la o simplă atingere, ar țâşni sângele, ar izbucni toată durerea şi ne-ar cuprinde ruşinea.
Durerea şi ruşinea, sunt esențiale într-un proces de recuperare, atât individual cât şi colectiv. Am fost ținuți 50 de ani într-o cuşcă. Era imposibil ca gratiile să se evapore peste noapte şi rănile să se coaguleze.
Jucăm roluri duble la toate nivelurile societății. M-a şocat, efectiv, ultimul film al lui Cristi Mungiu, Bacalaureat. Omul reproduce cu o măiestrie incredibilă dedublarea. Toate personajele tind să aibă vieți multiple sau cel puțin să-şi arate, în funcție de împrejurări, fațete multiple, exact ceea ce se petrece şi în realitatea românească de zi cu zi: de la politicieni la bunicuțele care vând zarzavat în piață.
Singurul mecanism pe care l-am învățat în ultimii 27 de ani, a fost cel al denaturării şi al minciunii, al eufemismelor ieftine.
De fapt, asta ne ucide uşor-uşor. Încercăm să ne scăpăm la nivel individual prin imigrare, să fugim de trecut, de familie, de societate, de tot ce doare şi frustrează, în loc să creăm un spațiu colectiv al compasiunii şi al dialogului.
Comentarii
Abonează-te la newsletter-ul meu
Urmărește-mă și pe Facebook
Ieri a fost prima oară în mult timp când a trebuit să pun pe mine tricoul cu mânecă lungă și geaca. A plouat și s-a răcorit chiar bine de tot. În rest, îmi continui drumul prin ultimul și cel mai sudic stat brazilian, Rio Grande do Sul, spre țara/teritoriul cu nr. 23 a expediției #CycleTheAmericas, Uruguay.
În continuare mă puteți susține aici: goo.gl/D8vUPD ... Citește mai multAfișează mai puțin
Am traversat și fluviul Uruguay, iar acum pedalez prin Brazilia, prin cel mai sudic stat al țării, Rio Grande do Sul, înspre Uruguay.
Uruguay și Chile sunt singurele țări continentale din Americi în care (încă) nu am intrat.
Weekend fain! ... Citește mai multAfișează mai puțin
Azi noapte m-am trezit cu focuri de armă pe lângă cort.
După ce am pracurs 74 de km ieri, am campat în micuțul orășel Alba Posse, de pe granița argentiniano-braziliană, pe malul drept al fluviului Uruguay, urmând ca azi să trec pe partea braziliană. Inițial vroiam să trec prin alt punct de frontieră, mai la nord, dar m-au pus să vin aici fiindcă brazilienii desființaseră controlul vamal pe partea lor și nu aveam cum să-mi ștampilez pașaportul acolo.
Așa că mi-am pus cortul și obosit fiind, am adormit de îndată numai ca să fiu trezit câteva ore mai târziu de un individ care m-a întrebat dacă am văzut prefectura prin zonă și dacă ei sunt cei care m-au lăsat să pun cortul acolo. I-am bâiguit ceva și m-am pus înapoi la somn.
Dar nici n-apuc bine să adorm la loc că aud focuri de armă:" poc, poc... prefectura, prefectura, stai!"
Am încremenit, dar mi-am dat rapid seama că cei de la prefectură fugăreau de fapt pe tipul care venise la mine la cort mai devreme și care acum se ascundea cu marfa prin tufișuri.
Se pare că se traversează tot felul de mărfuri din Brazilia în Argentina, în Argentina totul fiind mai scump și economia mai precară ca în Brazilia; contrabandă în toată regula. ... Citește mai multAfișează mai puțin
Până acum (15.01.2018) am pedalat (Km)
Statisticile ultimelor zile de pedalat
- Cruz Alta - Santa María (segment 4) (Brazil)On 17/04/2018 09:00 went 59.93 km during 05:52:39 hours climbing 469.20 meters
- Cruz Alta - Santa María (segment 3) (Brazil)On 16/04/2018 16:28 went 40.10 km during 04:19:58 hours climbing 459.30 meters
- Cruz Alta - Santa Maria (segment 2) (Brazil)On 16/04/2018 13:13 went 9.26 km during 01:14:19 hours climbing 196.10 meters
- Cruz Alta - Santa Maria (segment 1) (Brazil)On 16/04/2018 12:44 went 3.51 km during 00:26:45 hours climbing 36.80 meters
- Entre Ijuís - Cruz Alta (Brazil)On 15/04/2018 12:54 went 82.53 km during 11:39:20 hours climbing 1,595.20 meters
Filmări documentar – noutăți

RomediaFilm, film and television production » cycletheamericas
- Alaska. Life below zero.This is the actual temperature in Prudhoe Bay, Alaska. 7 july. In less than a month Radu Paltineanu will start cycling from that point to south. I will follow him, filming a documentary. What temperature will have in on 1 August?! Brrrrrr!!! Aceasta este temperatura actuala in Golful Prudhoe, Alaska. De acolo Ioan Roman si […]
- Cycle the Americas. PreproductionIncepem sa postam pe blogul nostru noutati despre un proiect mare si frumos,” Cycle The Americas”. Ioan Roman ( Romediafilm ) va fi langa Radu Paltineanu intr-o expeditie extraordinara. Voi realiza impreuna cu Radu Paltineanu un documentar despre incercarea lui de traversare a Americilor pe bicicleta. Usor, greu sau chinuitor pana la limite. Ve-ti descoperi […]
- Cycle the Americas.Cycle the Americas documentary is in preproduction. Radu Paltineanu is been dreaming and planning about cycling the Americas for the past two years. Having to cycle 24.000 km in 9 months, 5 days per week, 120 kilometres per day. This is a real challenge but when the challenge represents your dream, you do anything to […]
One comments on “Nu sărăcia macină România”
Satanism? Si Noi,Noi NU ? sau suntem prea incuiati sa intelegem?! Ce inseamna Satanism?! Cand un barbat isi bate nevasta sau se imbata nu se mai cheama Satanism?! Pai eu zic ca Da, se practica de mult la Noi! Si eu locuiesc in ”Occident” si oameni mai rai ca Romanii nu am vazut! Da, vin in vacanta in RO si ma izbeste ura pe care o au ”fratii” pentru aproapele lor. Occidentul este de vina?! Nu, noi suntem de vina pentru ca nu suntem capabili sa intelegem ca intre ei si noi nu exista nici o diferenta, ba chiar cand ii spun unui englez normal ca eu am pamant agricol, ma intreaba: Daca ai, ce cauti aici!? (sufocat de imigranti, culturi straine, vreme proasta si propriul lui sistem) ; Da, as zice ca noi suntem frustrati, lipsiti de cultura sau manelizati (chiar, manelele – sau prostitutia culturala – nu vin din occident); as zice ca Radu chiar a pus punctul pe rana.