Calatorii si Expeditii

zoom
No comments

„Mi-am dat seama că trebuie să ies din prostiile de zi cu zi” – mesajul unui adolescent în ajunul majoratului său.

(Foto: Backpacker Magazine)

Cum ar fi fost viața ta dacă ieşeai „din sistem” de la 18 ani? Dacă îți urmai visul şi calea încă din prima zi de maturitate?

Am rămas extrem de plăcut impresionat de mesajul pe care l-am primit ieri, de la un tip, care urma să-şi serbeze a doua zi majoratul. De fapt, am rămas perplex.

Ştiți, simt că mulți din generațiile născute şi crescute în comunism, consideră că noi, ăi mai tineri, suntem lipsiți de viziune, pe alocuri inculți, dezorientați. Ei bine, mesajul acesta cred că încheie toată această polemică. Este exact invers, mai ales că exemplul vine de la un tănăr adult.

Avem astăzi acces la tone de informații şi putem alege ceea ce vrem noi, ceea ce ne place, ceea ce ne aduce cu adevărat fericirea. Şi ne putem inventa propria viață, spre deosebire de generația părinților noştri, care sub o formă sau alta, încă au nevoie de un sistem care să le ghideze viața. Avem opțiuni şi libertate de mişcare. Ține doar de noi să facem alegerea corectă pentru noi înşine.

Cu permisiunea persoanei în cauză şi păstrându-i anonimatul, redau mai jos mesajul său inițial.

Salutare Radu! Am mai intrat în disucuții de ceva vreme şi am zis să mă prezint. Nu cred că mai este cazul să îmi spun numele, ca este deja pe facebook. 

Când aveam 13 ani, am citit într-o carte, la şcoală, despre un tip care a călatorit 48 de ani si nu s-a mai întors în Germania. De atunci a început dorința de a călători pe bicicletă şi mi s-a părut super fascinant. Mereu mi-am dorit să explorez, iar fotografia (pe care m descoperit-o la 14 ani) m-a ajutat să fac asta. Am uitat oarecum de planul ăsta cu calatoritul.. de fapt poate mi se părea chiar imposibil şi mi-am vazut de fotografie prin Bucureşti. 

La 16 ani, am scos o carte foto, cu ce am adunat, care a avut destul de mult succes. Totuşi, m-am trezit la 16 ani că.. sunt aici…viața mea a devenit plictisitoare şi după ceva ani de filosofie studiată individual (sunt autodidact) mi-am dat seama că trebuie să ies din prostiile de zi cu zi şi că e o aberație să crezi ca „belong to somewhere”. 

Ştiam cam de pe la 15 ani asta şi astfel, am prins curaj, dar Bucureştiul mai avea zone de explorat. Am ajuns la 17 ani, aproape 18 în câteva ore, iar primul lucru pe care l-am facut, e un paşaport nou şi să construiesc o bicicletă pentru aşa ceva. Pâna la urmă, m-am lăsat de şcoală ca să călătoresc astfel şi să urmez acel vis mult dorit. 

Pănă la urmă, e o prostioară să crezi că trebuie sa termini ceva ca să faci altceva. Şi uite aşa, de la o poveste a lui Heinz,  citită în manualul de engleză, am ajuns să mă las de şcoală şi să îi urmez căile.

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.