Calatorii si Expeditii

zoom
2 comments

Lungul drum spre nordul Alaskai

Mi-a luat aproape o săptămână să ajung în nordul Alaskăi, în apropierea oceanului Arctic de unde vă scriu. E deja seara aici când scriu aceste rânduri, dar nici vorbă să se întunece. Ziua e lungă în nord, sau mai bine spus noaptea e aproape inexistentă. Vremea e mohorâtă, plouă mărunt și vântul e cam tăios. Micuța localitate Deadhorse din apropierea golfului Prudhoe are o mare însemnătate pentru mine. E locul de unde-mi voi începe proiectul de 9 luni de zile care mă va duce până în Argentina după nu mai mult nici mai puțin de 24,000 de km pe care îi voi fi pedalat. Mă așteaptă 9 luni de explorare, 9 luni în care voi traversa cele mai sălbatice zone ale lumii și în care mă voi confrunta foarte mult cu limitele personale.

Lungul drum spre AlaskaDrumul până aici a început pe aeroportul Henri Coandă din București. Cu tăvălugul de lucruri ce am avut de rezolvat înainte de plecare am lăsat bagajele și pregătirea bicicletei sponsorizate de cei de la CROSSBIKE pentru transport pe ultima clipă. Totuși norocul meu a fost că am avut niște amici grozavi lângă mine care m-au ajutat să o desfac și să o pregătesc de drum chiar în aeroport. Soarta face că aceeași amici mai precis Tică și Anton să-mi fi fost alături și la plecarea de acum doi ani din Copenhaga și cum nimic nu e la voia întâmplării și atunci ca și acum au fost acolo să mă ajute la greu. Știți, e momentul ăla când ești pe ultima sută de metri și parcă atunci se strică toate și nimic nu mai merge. Dar până la urmă de aia sunt acești oameni alături de tine la greu, de aia ai prieteni.

După o coadă imensă la îmbarcarea pe zborul Turkish Airlines spre Montreal via Istanbul, deși întrebasem din timp dacă bicicleta poate fi luată în calcul ca al doilea bagaj de cală (da, Turkish te lasă cu două bagaje de cală gratis pe zborurile trans-atlantice) și mi se confirmase, când mi-a venit rândul m-au trimis la un ghișeu să plătesc 90 de euro. Dau să bag cardul, nu merge. Fuga la exchange cu leii care-mi rămăseseră. Mai aveam efectiv 15 min până decola avionul. Presiune maximă cât aștept ca doamna de la ghișeu să-mi schimbe banii. Într-un final îmi schimbă și fuga înapoi spre ghișeu dar sunt oprit de Anton care între timp îi convinsese pe angajații de la Turkish să-mi ia bicicleta gratis. Deci fuga la exchange fusese în zadar. În fine, singurul motiv pentru care nu am pierdut avionul a fost pur și simplu pentru că a avut întârziere 40 de minute cursa.

În ultimii 10 ani de navetă între Montreal și București, cursa trans-atlantică mi-a intrat efectiv în sânge. Așadar sunt obișnuit cu acest drum, cel puțin până la Montreal, totuși la un prim zbor cu Turkish Airlines, această companie a reușit să mă impresioneze prin serviciile lor de calitate și numeroasele avantaje față de alte companii rivale din Europa. Deci, București, scurtă escală la Istanbul și alte 10 ore de zbor și am aterizat la Montreal. Eram rupt de oboseală efectiv dar dimineață la 5 trebuia să fiu din nou în picioare ca să mă întâlnesc cu echipa care avea să mă însoțească până la golful Prudhoe din Alaska.

Ioan Roman, film-maker româno-canadian din Montreal aflându-mi povestea de pe Facebook a decis să-și investească priceperea, timpul și (chiar și) banii în realizarea unui documentar al expediției. Auzind de inițiativa mea de a traversa Americile omul m-a contactat și așa a ajuns să se implice trup și suflet în acest ambițios proiect de a mă filma cel puțin în câteva puncte de pe traseu, iar prima zonă de interes avea să fie Alaska și ținutul Yukon. Și cum Ioan are și niște prieteni grozavi, adevărați iubitori de natură și ei, nu am plecat singuri înspre Alaska.

Canada e o țară imensă și de asta îți dai seama cel mai bine cred din avion. Când un zbor Montreal-Edmonton ia mai bine de 4 ore, ți-e lesne să înțelegi imensitatea acestei țări nordice. Practic 80% din populația Canadei locuiște într-o rază de 200 de km de granița americană, restul e pustiu.

Cu o scurtă escală la Edmonton și un zbor de 50 de minute până la Grande Prairie în provincia canadiană Alberta am încheiat lungul șir al zborurilor și tranzitului prin aeroporturi. Tot ce ne mai despărțea acum de marele nord Alaskan erau 3300 de km pe care trebuia să-i parcurgem în mașină. Și nu am ales să parcurgem acești km în mașină pentru orice motiv, ci pentru că aveam foarte mult echipament cu noi iar Ioan vroia să filmeze cât se poate de mult din peisajele din Columbia Britanică, Yukon și Alaska care-ți iau efectiv ochii. Credeți-mă, acum după ce am traversat în mașină aceste regiuni, pot confirma că munții și văile de aici sunt breathtaking.

Au urmat 4 zile lungi de drum, 4 zile în care am văzut munții Stâncoși, zeci de lacuri, zeci de peisaje uluitoare și cel mai important viața sălbatică a nordului american care e poate cea mai vibrantă din lume. M-am bucurat enorm să văd cum aici animalele se mișcă în libertatea lor, cum omul devine de-odată doar o mică părticică a acestei imensități. Bizoni, elani, urși negri, urși Grizzly, reni, toți se deplasau nestingheriți pe lângă șoseaua sinuoasă care ne ducea spre nordul Alaskan. Ținuturile nordului american te fac să plângi și asta fiindcă îți dai seama ce am pierdut prin urbanizare și industrializare masivă. Aici totul pare pur, pare nevinovat, iar tu devi o particică din această imensitate și din acest spectacol al naturii.

panramaAlaska

Drumul a fost mai lung decât ne-am așteptat dar nu regret să fii ajuns cu o oarecare întârziere la golful Prudhoe fiindcă pe drum Nicolas Dochmanov și Florin Nicu, cei doi amici a lui Ioan de care vă povesteam mai devreme m-au învățat nenumărate tehnici de supraviețuire de care voi avea nevoie în săptămâna care vine. De la pescuit la cum să folosești un spray cu piper pentru a îndepărta ursul, am rămas cu foarte multe sfaturi utile de la ei dar și cu o frumoasă prietenie. Camaraderia, asta e una din amintirile cele mai frumoase cu care rămâi de mai peste tot.

Cu echipa Cu Ionuț Roman

Acum îmi stă în față prima săptămână de pedalat. Nu va fi ușor, dar e o aventură prin care încerc să-mi depășesc limitele, să-mi întrec fricile, să-mi ascut caracterul. La modul cel mai real pericolul cel mai mare care mă paște sunt urșii Grizzly care aici nu sunt doar o legendă, ei chiar sunt regi ai Alaskăi. Pe drumul spre Prudhoe am întâlnit doi și chiar în zona joasă de tundră.

Sper că încrederea în sine și atenția sporită mă vor păzi de la orice pericol. Până atunci vă las în compania unui minunat peisaj arctic pe care l-am surprins la 2 noaptea aici în Deadhorse, în nordul Alaskăi.

Peisaj arctic din nordul Alaskăi

 

Parteneri logistici ai expediției #cycletheamericasParteneri logistici

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

2 comments on “Lungul drum spre nordul Alaskai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.