Calatorii si Expeditii

zoom
2 comments

Cu autostopul în jurul Europei (Partea I: Paris, Coasta de Azur, Genova și Cinque Terre)

noAutostop
În momentul în care vă scriu am parcurs deja puțin peste 4000 de km cu autostopul, asta după ce am plecat la începutul lunii iunie din Piatra Neamț de unde am băgat un sprint de 2424 km până la Paris ca să mă întâlnesc cu coechipiera care mă însoțește în această călătorie în jurul Europei. Din Paris am plecat împreună spre sudul Franței, Monaco și Italia, primele destinații pe harta aventurii noastre. Totuși haideți să vă povestesc acum câte ceva despre locurile și oamenii pe care am apucat să-i cunoaștem până acum.

Piatra Neamț – Paris
Mi-a luat 4 zile de mers efectiv să ajung de la Piatra Neamț la Paris cu două întreruperi. Una în Cluj și alta la Roșia Montană unde am vrut să-l vizitez pe amicul meu Tică Darie care s-a mutat la Roșia din toamna trecută și a fondat o școală de cercetași pentru copiii localnicilor. Peste granița românească, în afară de monotonia personajelor caracteristice Europei Centrale (și mă refer aici la rigoarea neamțeacă și austriacă) primul care s-a remarcat a fi un personaj mai interesant din cei care m-au luat la stop a fost un slovac care deși vorbea numai germană, am reușit să mă înțeleg cu puținul pe care îl vorbesc. La un moment dat, în apropiere de lacul Chimnsee a făcut o pauză și a scos din portbagaj un acordeon lucrat la mână de un meșteșugar slovac și a început să-mi demonstreze abilitățile sale. Ce să mai, a făcut un adevărat show la întreaga parcare, toată lumea îi zâmbea. Se pare că le descrețiseră la toți fețele crispate de dimineață.

slovac

În schimb, odată ce am ajuns în Franța, complet altă mentalitate. Ce mi s-a părut interesant e că deși le spuneam tuturor francezilor că sunt din România li se părea foarte normal că vorbesc franceza fluent. Odată nu m-au întrebat cum de o vorbesc sau unde am învățat-o „pentru că Franța și francezi adevărați”. Pe de altă parte ca oameni și caracter francezii sunt foarte faini. La autostop te iau foarte repede și dacă ești o persoană vorbăreață atunci clar ai nimerit-o. Francezilor le place să vorbească mult și mai cam despre orice, dar sunt și foarte săritori din câte am observat. Chiar ultimul băiat care m-a luat până în Paris a înconjurat pentru mine 40 de km ca să mă ducă la cea mai apropiată stație de metrou.

Când am ajuns la Paris Maria era cazată la un american pe couchsurfing. Tipul deși avea o garsonieră extrem de mică lângă Porte de la Chapelle, nu numai că ne-a găzduit pe mine și pe Maria dar mai ținea alte 2 fete din Malaesia și respectiv Corea de Sud și pe un american. Ca să fiu mai precis David, ne spunea că se mutase în Paris cu unicul scop de a ține oameni pe couchsurfing și de a vedea lumea prin experiențele și aventurile acestora. Un mod extrem de original nu-i așa ? Până una alta în dimineața zilei de 9 iunie ne-am urnit din loc din nou și am pornit spre sudul Franței pe o căldură îngrozitoare. Eu îmi pierdusem pălăria și a trebuit să suport consecințele la peste 36 de grade Celsius.

Paris-Marsilia și Coasta de Azur
Atunci când te pui la făcut autostopul ești de multe ori dezamăgit când nu te ia nimeni pentru câteva ceasuri, dar și când oprește într-un final cineva și te ia 700 de km până unde trebuie să ajungi e ceva. Cam asta ni s-a întâmplat și nouă. Alex,un tip jumate francez, jumate englez însurat cu o suedeză urma să ne fie un șofer și o gazdă minunată. Sincer să fiu nici nu știu când s-au scurs cele 7 ore pe care le-am petrecut împreună în mașina sa. Am discutat politcă, istorie, religie, absolut de toate. Un om extraordinar de inteligent și de sufletist. În acea seară ne-a luat în Trets acasă la el și a doua zi ne-a servit un mic dejun iar Maria s-a îndrăgostit iremediabil de Gaston, băiețelul lui de 7 luni. Un adevărat bebe blond suedez, o dulceață de copilaș. Înainte să plecăm mai departe spre Aix en Provence și Marsilia Alex ne-a făcut și un tur al Tretsului, un orășel cochet. Tretsul e unul din primele sate fondate în Provence, el datând din anul 4000 î.Hr. și arhitectura este similară cu cea a celorlalte localități din Provence. Case cu geamuri înalte nelipsite de jaluzelele din lemn și tencuite cu diverse culori închise.  Printre altele Alex a ținut să ne arate cum de abea acum localnicii reînvață să folosească chirpiciul la renovare în loc de alte materiale moderne.

Aix en Provence, Marsilia și Cannes sunt câteva din localitățile situate pe faimoasa coastă de azur prin care am trecut. Aix en Provence cu cei puțin peste 142.000 de locuitori e un orășel foarte drăguț iar dacă vă plimbați pe artera principală a orașului de la Rotonde în sus o să vedeți câteva fântâni acoperite de mușchi prin care curge apă termală. Tot în Aix îmi aduc aminte că ne-au oprit la un moment dat niște bătrânei de pe o bancă să ne întrebe de unde suntem și încotro o luăm de acolo cu bagajele noastre grele din spate. Nu mică le-a fost mirarea când au auzit că vrem să ajungem până în Iran. De fapt nici nu cred că știau unde e.

aix

Aix en Provence

Marsilia e al doilea oraș ca mărime al Franței și reprezintă cel mai mare port al țării. Totodată Marsilia este unul din cele mai diverse orașe ale Franței aici existând counități foarte mari de algerieni, marocani, tunisieni ș.al. În același timp sărăcia pare a fi în floare și plimbându-te chiar și pe arterele principale ale orașului este foarte multă mizerie. Noi am ajuns seara în Marsilia și după ce am vizitat portul vechi al orașului unde am prins și răsăritul ne-am îndreptat spre un parc din afara orașului unde am înnoptat.

După câteva curse scurte pe coasta de azur am ajuns a doua zi seara la Cannes unde am ajuns să dormim pe plaja, asta numai după ce am reușit să conving un paznic să ne lase să sărim o barieră. Numai a doua zi am aflat că acea plajă era privată dar din fericire băieții au fost foarte de treabă cu noi și ne-au lăsat să dormim până pe la 8 dimineața când au început să scoată șezlongurile afară. Cannes pare să fie stațiunea oamenilor de a treia vârstă. Mi s-a părut un pic ciudat să văd foarte puține persoane tinere. Totul pare să fie scump pe coasta de azur și sincer să fiu nu cred că aș vrea să-mi fac o vacanță aici. În după amiaza aceleiași zile am pornit spre granița italiană pe o căldură grozavă dar n-am reușit să ajungem decât pănă la Menton unde am dormit din nou pe plajă iar în drum am trecut prin Monaco. Nu cred că am văzut niciodată mai multă poliție pe străzi precum am văzut în Montecarlo, dar e lesne de înțeles de ce.

Marsilia

10372556_787795424594620_5381452637786042665_n

1623624_787795564594606_4352704733116287604_n

Italia
De cum am intrat în Italia s-a adeverit a fi extrem de greu să facem stopul. La prima ieșire de pe autostradă unde am fost lăsați am stat 4 ore fără să ne ia nimeni și până la urmă am rugat pe cineva să ne ducă până la prima benzinărie. Odată ajunși Maria intră să-și ia o cafea dar la felul în care arătam după 3 zile de dormit în natură tipul îi cere în italiană să plătească mai întâi. Probabil ce și-o fi zis….au venit și boschetarii ăștia să ceară o cafea înăuntru. Mare-i fu mirarea când Maria l-a întrebat dacă acceptă carduri de credit. Parcă nu se potrivea de loc cu imaginea unui boschetar. După ce ne-am băut cafeaua și ne-am răcorit puțin la aerul condiționat din benzinărie ne-am reîntors la jobul nostru cel de toate zilele și la scurt timp am fost luat de un tirist român care deși puțin reticent la început să ia două persoane, fiind de fapt ilegal, a suit-o până la urmă pe Maria în spate pe pat (dacă nu ați mai călătorit cu tirul, toate cabinele au pat dublu ca să se poate odihnii șoferii) și eu m-am așezat pe scaunul din dreapta. Tiristul nostru român trâia de 8 ani în Spania și se îndrăgostise de-a binelea de Barcelona și de modul de viață spaniol. Asta ne-a dat și nouă un pic de poftă de a vedea țara iberică așa că ne-am decis că e musai să ajungem și pe acolo.

tiristRoman

Gestul de a ne lua la autostop a românului nostru a fost foarte frumos dar din păcate el avea drum spre Milano iar noi trebuia să ajungem în Genova așa că ne-a lăsat într-o parcare fără ieșire de pe autostradă la aprox. 5 km de ieșirea spre Genova, dându-ne seama că nu avem pe unde ieși ulterior. Ne-am pus imediat la făcut autostop dar pe autostradp șansele ca cineva să oprească la acea viteză sunt extrem de reduse. Până la urmă a venit un nene de treabă cu autoutilitara de la autostrăzi și ne-a scos la prima ieșire de unde am putut să luăm un autobuz care ne-a dus până în centru. Pentru următoarele două seri am dormit la un hostel situat în zona centrală a Genovei. Aș face aici o remarcă despre cazare în Italia. Poate e mai mult o părere proprie dar italienii sunt încă foarte conservatori în ceea ce privește metodele de cazare. Nu numai că e greu să găsești pe cineva să te țină pe couchsurfing dar nu există nici foarte multe hosteluri ca în celelalte țări ale Europei de vest.

10447138_787801257927370_1808464410840144196_n

A doua zi după ce ne-am odihnit bine am plecat la Cinque Terre (cele cinci pământuri), de această dată cu trenul. Cinque Terre sunt practic cinci sate cocoțate pe dealurile coastei Mării Meditaraneene în apropiere de la Spezia și la 1 oră jumate de mers cu trenul la sud de Genova. Cinque Terre face parte din lista patrimoniului mondial al UNESCO și păstrează un șarm inegalabil  al vremurilor de demult. Noi am coborât din tren la Monterosso, primul din cele cinci sate cum vii dinspre Genova și de acolo am luat feribotul până la Riomaggiore, ultimul dintre ele dar și cel mai spectaculos din punctul meu de vedere. Dacă te încumeți să urci panta până sus în vârful dealului  la biserică, la oră fixă bat clopotele iar acel zgomot pare că se îmbină incredibil de armonios cu natura. Nu în ultimul rând multe din stâncile din Riomaggiore sunt locuri perfecte pentru a sări în apa de un albastru pur. Așteptând feribotul la întoarcere am sărit și eu și Maria de câteva ori. Tot la întoarcere am decis să coborâm la Vernazza în loc de Monterosso și am urmărit cărarea între cele două preț de mai bine de o oră. Multe case de pe traseu au fost complet distruse de un val masiv de aluviuni care au lovit regiunea în 2011 iar în prezent se lucrează de zor la stabilizarea terenului cu bani din fonduri europene. Nu în ultimul rând țin să menționez că am rămas un pic dezgustat de turismul în masă ce se practică la Cinque Terre. Am auzit preț de o zi cât am stat acolo mai multă engleză americană decât italiană. Greu mai e să dai peste un localnic în astfel de zone turistice.

Vernazza

Revenind în Genova, am petrecut întreaga dimineață următoare vizitând centrul istoric. Genova a fost foarte multă vreme capitala Republicii Genoveze și oricine se plimbă pe via Garibaldi poate admira  toate palatele ducilor și a nobilior genovezi care au fost transformate acum în diverse clădiri administrative sau hoteluri. Tot aici pe stânga și dreapta sunt o sumedenie de străduțe înguste unde își au cuibul toate prostituatele din Genova. Când am dat să fac o poză a sărit una ca arsă și m-a înjurat încontinu în jur de 2 minute.După ce am trecut de piața de Ferrari (cea mai centrală piață a Genovei), am făcut dreapta pe via San Lorenzo și am dat de o catedrală superbă în stil gotic care poartă numele aceleiași străzi. Elementele decorative ale catedralei sunt absolut superbe și merită toată atenția. Coborând un pic mai jos pe via San Lorenzo am dat de portul vechi care adăpostește unul din cele mai mari acvarii din Italia. Totuși, singurul lucru care strică imaginea orașului e autostrada suspendată care împarte portul vechi în două. După părerea mea așa ceva nu-și avea locul acolo.

photo

Dând să plec din Genova spre Padova, următoarea destinație, am stat 2 ore jumate să mă ia cineva din benzinărie (Maria plecase de dimineață cu trenul la Padova-Veneția cu un coleg de-al ei din Londra). Pot să spun că am avut mare noroc și am ajuns totuși la Padova în jur de orele 22:00 după vreo 3 mașini care m-au luat pe direcția Milano-Verona-Padova. Țin să vă zic că am ținut musai să trecem și pe la Padova (deși am mai fost anul trecut) fiindcă vroiam să o văd pe Elena, care mi-a fost parteneră de drum în cei 2500 de km parcurși pe bicicletă anul trecut între Copenhaga și Roșia Montană.

Cam atât pentru moment. Acum suntem încă în Padova dar intenționăm să o luăm mâine de dimineață spre Balcani. Mai e încă drum lung, așa că aventura continuă.

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

2 comments on “Cu autostopul în jurul Europei (Partea I: Paris, Coasta de Azur, Genova și Cinque Terre)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.