Calatorii si Expeditii

zoom
1 comment

Despre fericire. De vorbă cu José (Pepe) Mújica, fostul președinte al Uruguaiului

După câțiva kilometri de pedalat pe un drum de țară, neasfaltat, cotesc stânga și o iau spre capătul fundăturii. Aveam adresa de la gazda mea din Canelones, Verónica, care mi-a recomandat să-i fac o vizită și bătrânului Mujica înainte să părăsesc Uruguaiul. Îmi povestise că dincolo de politică, omul este un adevărat filosof și chiar dacă presedinția sa nu a lăsat pe toți uruguaienii mulțumiți, omul Mujica este exact cel pe care îl știm cu toții: de o inteligență și modestie ieșită din comun.

Recunosc că nu știam enorm de multe despre dânsul, despre revoluționarul Mujica, dar văzusem la un moment dat un interviu pentru proiectul HUMAN, din care reiese o luciditate de care puțini șefi de stat dau dovadă în ziua de azi.

La capătul străzii, dau de o baracă albă în care stau două gărzi. Lângă semnul Stop, o atenționare scrisă cu litere de o șchioapă, mă avertizează că senatorul Mújica nu poate primi oaspeți din lipsă de timp. Îmi fac totuși curaj și întreb gărzile dacă nu pot să mă întâlnesc cu dânsul, fie și doar pentru a-i strânge mâna și a-l îmbrățișa. Puțin sceptici, îmi zic că a avut o zi grea și să aștept dincolo de semn, că poate va veni în față, la ei, să bea un maté.

După ce arase toată dimineața, Pepe trebuise să meargă și la o festivitate în localitatea vecină, Las Piedras și abia se întorsese când am apărut eu pe acolo, după amiaza târziu. Gărzile, așa cum am aflat din vecini, îi sunt buni amici și nicidecum nu aparțin vreunui sistem de pază profesionist sau asigurat de stat, dar nici nu-l pot deranja pentru un oarecare neanunțat. Așa că tot ce puteam face era să aștept și să sper că va ieși la siesta de seară cu gărzile.

Când, după vreo oră, un bătrân gârbov, cu o geacă modestă, îmbrăcat în niște pantaloni sărăcăcioși și încălțat în papuci de casă își face apariția și le dă de știre gărzilor că pot intra și sta de vorbă cu dânsul, inconfundabilul Mujica.

Mi se oferă un scaun și ne așezăm, iar după ce mă prezint și îi povestesc cu ce mă ocup și de unde vin pe bicicletă, Pepe zâmbește și, răbdător, începe să-și ruleze o țigară, în timp ce eu îl întreb ce înseamnă fericirea pentru el, acum, după ani și ani ca luptător revoluționar, 14 ani de temniță și o președinție la activ.

„Fericirea înseamnă să-ți aloci o perioadă de timp importantă pentru a face ceea ce-ți place cu adevărat. Fericirea este sora libertății, dar nu libertatea aia înțeleasă prin prisma revoluției franceze. Libertatea individuală înseamnă a avea timpul necesar pentru a face ceea ce ne dorim.

Dacă urmărim trendul actual al societății consumiste, trebuie mereu să cumpărăm o mașină nouă, să construim o casă mai mare, să lucrăm și lucrăm doar pentru a ne putea plăti facturile și nu mai avem timp pentru a cultiva sentimente.

Dacă ai un fiu, nu ai timp pentru fiu, dacă ai prieteni, nu ai timp pentru prieteni. Dacă-ți place pescuitul sau orice alt sport, nu ai timp pentru acel sport. Lucrezi mereu și mereu pentru a putea plăti facturile. Așa nu poți fi fericit.

Există meserii care pot face oamenii într-adevăr fericiți, dar sunt puține. Există, în schimb, multe meserii pe care nimeni nu vrea să le profeseze. De pildă, cine vrea să fie gropar, gardian la pușcărie sau soldat? Este o minciună. Nimănui nu-i place asta. Așa că multă lume trăiește sacrificându-se și neînțelegând că singurul miracol este cel de a se fi născut.”

În timp ce Pepe îmi spune toate astea, cei doi gardieni pregătesc un maté și i-l oferă fostului lider, care după ce soarbe două înghițituri mi-l întinde și mie. Cât beau, îi studiez atent aspectul modest și neîngrijit, bunătatea pe care o inspiră fața acestuia și mă trece un oarecare fior. Se făcuse frig oricum și mate-ul ne prinde numai bine.

„Odată ce ne naștem, viața începe să se scurgă și nu putem merge la supermarket să cumpărăm viață. Viața se duce. Așa că dacă viața este doar o serie de obligații, este greu să fim fericiți.

Oamenii zic că nu vor să le lipsească nimic. Da, dar le lipsește timpul pentru copii. Viața vine și se duce. Important este cum ne petrecem acest timp pe care-l avem aici.”

Dumneavoastră credeți că există vreun sens anume al vieții, îl întreb de-odată? Societatea modernă ne obligă să credem că există, iar cei care nu găsesc acel sens…

„Sensul pe care ni-l imprimă societatea în ziua de azi, este acela că trebuie să fim tributari ai pieței [de consum]. Dacă nu, se termină cu tot ce înseamnă afacere, negoț. Societatea are nevoie de noi să lucrăm, să cumpărăm, să cheltuim. Altfel e gata. Religia din ziua de azi este piața de consum.”

Simt cum discuția noastră se duce ușor-ușor în altă direcție. Cu Pepe poți vorbi despre absolut orice. Îmi povestește la un moment dat ce dezastru a fost arderea bibliotecii din Alexandria pentru umanitate, cum a petrecut ani studiind fizică și antropologie, iar după un timp, ajunge la o concluzie logică.

„Omul este singurul animal utopic care are nevoie de a crede în ceva, orice ar fi acel ceva.”

Totuși, José, cum facem lumea asta mai bună, îi zic.

„Încercând să fim noi înșiși mai buni”.

Mujica, de la luptător de gherilă, la președinția Republicii Orientale Uruguay

Cei mai mulți dintre voi îl știți pe Mujica ca cel mai simplu președinte din lume, dar înainte de a-și fi asumat președinția între 2010 și 2015, Mujica a fost pe rând luptător de gherilă, prizonier preț de 13 ani, deputat și senator.

Tupamaros, organizația din care a făcut parte Mujica la sfârșitul anilor ’60, a fost una din primele organizații marxiste din lumea vestică care a folosit propaganda armată, cu rezultate semnificative până la un punct. Erau considerați Robinhoozii Americii Latine. Spărgeau bănci și distribuiau banii săracilor, ocupau radioul public și transmiteau mesaje chiar în timpul meciurilor importante, când audiență era una maximă, etc.

Toate astea se întâmplau într-o perioadă în care social democrația uruguaieză se degrada, iar revoluția cubaneză părea un model importabil în micuța țară sud americană. Mai mult, spre sfârșitul anilor ’60 întrega emisferă vestică se confrunta cu proteste, asasinate și acte politice radicale.

La începutul anilor ’70, este împușcat și încarcerat pentru următorii 13 ani, fiind eliberat abia în 1985, la finele dictaturii militare, iar în 1994 este ales deputat. Încă de pe atunci s-a făcut remarcat prin simplitatea sa, prezentându-se în prima sa zi de mandat la parlament conducând un scooter. Când a fost întrebat de paznic dacă are să stea mult i-a răspuns că speră că da.

În 2009 este ales președinte al Republicii și în timpul mandatului său legalizează căsătoriile homosexuale, avortul și comercializarea marijuanei, făcând din Uruguay cea mai liberală țară din America de Sud și un exemplu pentru restul lumii.

Pe plan politic, Mujica a adoptat o politică de centru stânga similară cu cea a lui Lula din Brazilia, mai degrabă decât de extremă stânga, ca cea a lui Chavez, în Venezuela.

José Mújica va rămane un simbol al umanității și al social democrației în lume.

Acum mă puteți urmări şi pe contul de Instagram şi urmări progresul expediției pe cel de Strava.

Dacă vă place ce fac și doriți să susțineți expediția în premieră națională de traversare a Americilor pe bicicletă #cycletheamericas puteți face o donație accesând link-ul PayPal de mai jos.

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

One comments on “Despre fericire. De vorbă cu José (Pepe) Mújica, fostul președinte al Uruguaiului
  1. petersonmoni149@gmail.com'Moni Peterson on said:

    Oamenii destepti si intelepti sunt intotdeauna placuti. E o adevarata desfatare sa stai sa-i asculti. Bravo pentru acest interviu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.