Calatorii si Expeditii

zoom
No comments

Cu autostopul prin Balcani (episodul II: Belgrad-Sarajevo)

autostop de seară
Belgrad-Sarajevo via Croația

A doua zi după ce ne-am luat rămas bun de la prietenul meu Nenad am luat un autobuz care ne-a scos în afara Belgradului, la autostrada care ne fusese indicată de hitchwiki.org (pentru necunoscători, este o platformă online unde poți găsi indicații excelente de la alți autostopiști) și după aproximativ o oră am fost luați de un sârb care avea drum spre Italia (trăia și lucra în Italia) dar care ne-a promis că ne lasă la intersecția cu drumul care face spre Sarajevo. Ca o mică lămurire e bine să precizez că drumurile prin Balcanii de vest nu reflectă absolut deloc granițele actuale ale noilor state independente, marea parte fiind proiectate pe vremea răposatei Iugoslavii, așa că am intrat mai întâi în Croația ca mai apoi să luăm drumul spre Sarajevo în Bosnia.

După vreo două ceasuri și o graniță traversată în mașină, tipul cu care Ioana vorbea în italiană, ne-a lăsat la intersecția care trebuia, iar de acolo am început din nou să fluturăm degetele în aer dar spre nenorocul nostru am stat așa mult și bine preț de vreo două ceasuri. Aveam noi totuși să fim bine recompensați pentru așteptarea asta, când de-odată s-a oprit un nene să ne ia, nene care îmbina un cuvânt de engleză cu unul de germană (se pare că mulți croați au fost refugiați în timpul războaielor din anii 90 în Austria și Germania și dacă e să știe vreo limbă străină cam germana e cea mai răspândită) și din vorbă în vorbă înțelegem două lucruri importante. În primul rând că am avut mare noroc că ne-a luat cineva fiindcă în urmă cu câteva zile o fată care făcea și ea autostopul în Croația fusese ucisă cu sânge rece de șoferul care o luase și nimeni nu mai vroia să se riște iar în al doilea rând că el e vameș și îi va face plăcere să ne treacă frontiera în Bosnia, dar asta numai după ce trecem pe acasă pe la el să ne prezinte familia și să gustăm ceva bunătăți de-ale casei. Localitatea din care era vameșul și unde ne-a dus pe noi cu mașina se numește Slavonski Șamaț și e situată fix pe granița cu Bosnia, graniță naturală formată de râul Sava.
Odată ajunși acasă omul ne-a prezentat pe cei cinci copilași ai săi și a coborât din podul casei sale niște salamuri incredibil de bune la gust făcute de el însuși după o rețetă locală slavoneză (Slavonia e o regiune a Croației, din care face parte și Șamațul). După toate astea și o încercare de conversație mai mult prin semne decât prin vorbe dată fiind bariera lingvistică, omul a ținut să-mi arate și animalele de prin jurul casei și m-a întrebat de viața în România și schimbările din societatea românească post aderare la U. E.

Era cumva deja târziu așă că am insistat cu Ioana să o luăm spre graniță. Așa cum promisese omul a venit cu noi să ne treacă podul peste râul Sava unde e situată granița croato-bosniacă spre Bosanski Șamaț. Nu a trecut mai departe de granița croată însă iar noi ne-am continuat drumul peste pod până la punctul vamal bosniac. Îmi aduc aminte că era fix 8 seara când am reușit să trecem ambele granițe și ne reapucasem să facem autostopul. De data asta nu am stat nici 10 min că două femei pe la 60 de ani ne întreabă în ce direcție o luăm și fiindcă vorbeau numai germană, mi-am încercat și eu vocabularul meu redus. Cele două s-au mirat și enervat în același timp cum adică noi doi copii să vrem să facem autostopul seara până la Sarajevo care e la 200 de km de acolo, așa că ne-au luat acasă, ne-au hrănit ne-au dat o cameră și a doua dimineașă ne-au pus pe tren pe care ele l-au plătit. Na ca să vezi, noi vrem să facem stopul și alții ne plătesc trenul. Oricum, jos pălăria pentru gestul lor. Se pare că în timpul războiului din Bosnia, casa lor a fost bombardată și ele s-au refugiat în Germania, revenind ulterior doar. Cele două doamne erau croate bosniece, adică născute în Bosnia, dar de etnie croată.

După ore în șir de silonat printre văi traversate de fel și fel de râuri, moschee răsfirate pe dealuri și o graniță internă, mai precis cea care separă Federația croato-musulmană de Republica Srbska (cele două entități statale ale Bosniei, formate la finele lui 1995 după încheierea ostilităților în zonă) am ajuns în Sarajevo.

Cu familia vameșului

În Bosnia cu cele două doamne care ne-au luat la stop și mama acestora.

Sarajevo
Sarajevo e un oraș încărcat de istorie, la tot pasul . Rând pe rând pe acolo s-au perindat romani, otomani, austrieci și mai târziu chiar și americanii a căror prezență se face încă simțită în zonă. Din păcate după războiul de la începutul anilor 90 caracterul multi etnic al orașului a fost în mare parte distrus, în ziua de azi Sarajevo fiind un oraș musulman în proporție de 90%. Goran Bregovic și Emir Kusturica, cele mai sonore nume din balcani s-au născut în Sarajevo.
În momentul când începi să te plimbi prin acel oraș este imposibil să nu observi că orice bloc de locuințe a fost efectiv ciuruit de gloanțe, urmele fiind vizibile și în ziua de azi pe pereții clădirilor. Deși marea parte a clădirilor au fost refăcute, urmele războiului de acum două decenii sunt foarte vizibile încă.
Cât am stat în oraș am întâlnit și un hoț pe couchsurfing care avea o pisică nebună care arata leit cu pisica din filmul animat Garfield. De cum am intrat la el în casă pisica a început efectiv să mă pândească și când a prins momentul oportun a sărit pe mine, zici că o antranse mai ceva ca pe un câine de pază. Povestea e lungă, dar cert e că tipul ne-a cerut 30 de euro pe care nu i-am mai văzut înapoi iar a doua zi ne-am mutat la un hostel. Mai târziu, am citit pe forumul local despre acest individ cum că ademenea turiști străini la el ca să-i fure. Sarajevo chiar nu e un loc prietenos pentru făcut couchsurfing, și asta fiindcă în țările musulmane marea parte a celor care-și creează cont pe couchsurfing sunt bărbați și văd acea platformă fie ca pe un site de matrimoniale, fie ca pe un loc de agățat și jegmănit turiști străini.
Trecând totuși peste acest moment neplăcut, dacă vreodată ajungeți prin Sarajevo recomand turul orașului pe bază de bacșiș oferit de biroul local de turism. Sarajevo e poate unul din puținele orașe ale lumii unde poți admira o biserică ortodoxă, una catolică, o moschee și o sinagogă pe aceeași stradă. Ghidul ne-a arătat toate aceste edificii, dar și podul latin în apropierea căruia Gavrilo Princip l-a asasinat pe prințul moștenitor al tronului austro-ungar, motiv care a declanșat prima conflagrație mondială. Tot în apropiere de acel pod latin se găsește și un muzeu dedicat acelui eveniment unde puteți admira poze de la asasinat precum și alte obiecte și documente ale vremurilor acelea.
Cât am mai stat pe acolo am vizitat și turnul Avaz Twist, care este sediul ziarului local Dnevni avaz. Este și simbolul renașterii orașului din ruinele omniprezente în zonele mai puțin centrale ale capitalei bosniece.
Nu în ultimul rând în ceea ce privește mâncarea, un tur prin orașul vechi vă va ademeni la un cevapi, varainta locală de mici servită cu pită și ceapă tăiată pe care o recomand, fiind specifică doar Balcanilor de vest.

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.