Crossbike Quest Man după 20.832 de km – ce probleme am avut şi ce am schimbat până acum la ea
Astăzi a venit timpul să vă vorbesc puțin despre Cross Quest Man, bicicleta care de mai bine de un an şi 7 luni mă poartă prin Americi şi pe care am parcurs până acum 20.832 de km. Pot spune cu mâna pe inimă, că în tot acest timp, mi-a devenit cel mai bun aliat şi prieten.
Despre parteneriatul meu cu băieții de la CROSSBIKE Braşov.
Cross Quest-ul pe care pedalez acum prin Americi, mi-a fost sponsorizat în vara lui 2015 de băieții de la CrossBike din Braşov. Au fost plăcut impresionați de proiectul meu şi au decis să mă susțină pe partea de echipament (aproape) tot ceea ce am nevoie. Aşa că în afară de bicicleta propriu zisă, mi-au comandat şi un ghidon de trekking, cele 4 coburi (față-spate) (de la MSX) şi suportul de față (Zéfal) (cel pe spate vine gata inclus).
Ce am schimbat până acum la ea şi ce probleme tehnice am avut
Primesc din când în când întrebări de la diverse persoane, despre ce a trebuit să schimb la bicicletă până acum şi dacă am avut probleme tehnice serioase.
Probleme tehnice serioase nu au fost, în afară de suportul de coburi pe față, care mi s-a rupt de 4 ori (datorită faptului că am încărcat coburile peste greutatea admisă), 2 cricuri rupte şi ceva alte şuruburi rupte ici-colo, am avut 0 probleme cu adevărat serioase.
În schimb, există diverse consumabile care vrei, nu vrei, la un moment dat tot le vine rândul, aşa că am să enumăr rând pe rând ce şi când am schimbat în aceşti aproape 21.000 de km parcurşi până în acest moment.
Cauciucuri
Sunt la al patrulea set. La plecare, aveam nişte Schwalbe Silver care arătau promițător de bine şi speram să mă țină cel puțin 10.000 de km, dar nu a fost să fie aşa. Cauciucul pe spate m-a lăsat la aproape 6.000 de km, iar cel pe față avea să mă lase şi el, 2.000 de km mai încolo. De ce aşa puțini km pe nişte cauciucuri chiar bune? Explicația ar fi una şi anume că le-am ținut puțin sub umflate. Am plecat cu o pompă de mână extrem de slabă, care nu mă ajuta să bag aer suficient. După Schwalbe Silver, am luat tot ieftineli. Unul din următoarele cauciucuri m-a ținut exact 3.000 de km, până m-am trezit cu gaură în el, pe care a trebuit să o peticesc până la primul bike shop.
Al patrulea set (tot no name, la 50 de reali brazilieni bucata) şi ultimul până acum, l-am cumpărat în Boa Vista, Brazilia şi după 2.500 de km, arată încă bine.
Lanțuri, pinioane şi foi
Sunt la al patrulea lanț şi la al doilea set de pinioane. Foile nu le-am schimbat niciodată. Primul lanț l-am schimbat aproape de 6.000 de km (în apropiere de Salt Lake City, SUA), după care l-am mai schimbat odată la aprox. 9.600 de km (în Ciudad de Mexico), încă odată în Medellin, Columbia la aprox. 14.600 de km şi ultima oară la 18.300 de km în Boa Vista, Brazilia.Tot aici aveam să schimb prima oară şi pinioanele pe care începuse să-mi scape grav lanțul.
Eu zic că le-am menținut ok şi că m-au ținut decent lanțurile. În Zinn & The Art of Road Bike Maintenance, se vehiculează că un lanț ar trebui să țină 2.000 – 3.000 de mile (3.218 – 4.828 de km) la ciclişti mai uşori, fără o întreținere regulară şi până la 5.000 de mile (8.046 de km) cu o super întreținere şi lubrificare zilnică.
Frâne
Cross Quest-ul vine echipat cu frâne Shimano hidraulice ( față > SHIMANO DEORE AM615NFURX095 * BLACK, spate > SHIMANO DEORE AM615RRURX165 * BLACK) care pot fi un vis frumos sau unul urât. Merg brici, le iubesc, dar dacă apuci să meştereşti pe la ele şi să-ți intre vreo bulă de aer pe traseu, trebuie să schimbi tot lichidul. Mi s-a întâmplat ultima oară când am trebuit să înlocuiesc plăcuțele tocite de pe față . Dar s-a rezolvat! În fine, ca statistică, am schimbat față-spate, 2 seturi de bucată. Primul set pe spate, l-am schimbat la 9.600 de km, cel pe față, l-am schimbat prima oară după aprox. 14.400 de km (orăşelul Apartado din nordul Columbiei). Ajunsese cam aşa…
Coburi şi suporturile pentru coburi
Am plecat la drum cu un set MSX de coburi față-spate (Mainstream MSX SL 55). Dacă cele pe față sunt încă în stare perfectă, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre cele pe spate. Problema majoră a fost sistemul de prindere, care după 12.000 de km a început să cedeze, fapt pentru care mi s-a şi furat una din genți cu uşurință (în Panama city am fost atacat de un puşti care mi-a ieşit în cale cu cuțit şi dând să fug şi cu sistemul de prindere slăbit, a fost capabil să-mi înşface cobul pe spate cu mare uşurință). Altă bubă, suportul pe față, rupt de 4 ori de la greutate şi sudat tot de atâtea ori. Ultima oară, după sudură, i-am mai făcut o legătură improvizată, care văd că mă ține până acum, din Columbia încoace.
Altele
De-a lungul timpului, au mai fost unele părți consumabile, mai mici, pe care a trebuit să le schimb, cum ar fi: 2 spițe rupte la roata din spate, un şurub rupt de susținere a suportului pe spate, o şufă de la schimbătorul pe spate. De asemenea, am mai schimbat de 2 ori buretele de pe ghidon (a doua oară chiar alaltăieri – am înlocuit buretele deteriorat cu ceva mai fin de la Specialized). Ah, ar mai fi şi 2 cricuri rupte, dar mai toți cicloturiştii o pățesc, mai devreme sau mai târziu. Sunt uimit totuşi, că al treilea mai ține încă (l-am achiziționat în Columbia).
Dacă sunteți curioşi să aflați mai multe informații despre bicicleta Cross Quest Man, o puteți face chiar pe site-ul producătorului bulgar. Personal aş acorda acestei biciclete o notă de 9/10. Excelentă pentru ture cicloturistice lungi!
Scrie un comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.