Calatorii si Expeditii

zoom
3 comments

Aventură la Machu Picchu: cum am ajuns la ruinele oraşului incaş

Toată lumea ştie de Machu Picchu, sau măcar a auzit vag despre oraşul pierdut al incaşilor, iar asta face din aceste ruine, Mecca turismului peruan. Machu Picchu este considerat a fi una dintre minunile lumii, aşa că aici pot ajunge zilnic, până la 3.000 de turişti. Inevitabil, acest aspect diminuează din farmecul locului. Totuşi, depinde de tine, cum alegi să vezi acest loc şi cum îl abordezi.

Îmi place să depun un efort pentru a vedea ceva, pentru a ajunge undeva şi sunt un mare amator de aventură şi adrenalină şi chiar dacă epoca marilor descoperiri a apus demult, eu cred că încă este posibil să-ți alegi felul tău original de a descoperi şi vizita un loc. Fiecare călător vede acelaşi loc, în mod diferit.

Am sosit în orăşelul de la bază, în Aguas Calientes, cu un gând precis: să-mi croiesc ruta mea proprie şi să intru gratis la ruine, sărind cele două puncte de control.

Dacă vă puteți imagina, guvernul peruan, impune o taxă de 152 de soles ($50) străinilor care vor să ajungă la ruine, asta în condițiile în care asta înseamnă aproape un salariu minim al unui peruan pe o săptămână. Şi taxa aceasta creşte mereu. Este adevărat că banii aceştia ajută atât la întreținerea Machu Picchului, cât şi a altor situri arheologice din Peru. Cu toate astea, mi se pare extrem de pipărată şi un mod ticălos de a pune străinii să plătească mai mult, fiindcă taxa pentru peruani este fix jumate. Asta se întâmplă peste tot în Peru. Tendința este să profite cât mai mult de cei din afară.

În fine, să zicem că alegeam să plătesc această taxă. Pe mine unul, nu m-ar fi motivat sufleteşte să ajung pe aceeaşi rută cu toată lumea. Puținul ăla de adrenalină când nu ştii dacă se poate ajunge acolo şi pe unde sau dacă vei putea intra, face totul. Este sarea şi piperul.

Podul care face legătura între Aguas Calientes şi Machu Picchu, peste râul Urubamba, este păzit. La capătul podului este primul punct de control înainte de a urca spre ruine. Când mi-au cerut biletul, le-am dat o scuză puerilă: le-am zis că mă plimb prin zonă, dar m-au întors. Atunci mi-a devenit clar faptul că va trebui să traversez râul la picior, ceva mai în amonte.

2 ore mi-a luat să-mi dau seama că la picior, şi cu camera după mine, nu voi putea traversa Urubamba fără să-mi ud şi distrug aparatul. Am încercat diferite locuri, dar e un râu extrem de puternic şi periculos. Povestind ulterior cuiva despre aventura avută, mi-a zis de un argentinian care ar fi încercat să facă acelaşi lucru şi a fost găsit mort la zeci de km în aval. Chiar nu era de şagă, aşa că m-am dus la nişte muncitori care tăiau pietre pe malul râului şi le-am zis de intenția mea de a ajunge gratis la ruine, iar unul mai tinerel (să fi avut 18 ani) s-a oferit să mă ajute să traversez râul. M-a dus într-un loc cu pietre mai puține şi mi-a zis să înnot cât mai repede pe cealaltă parte. Zis şi făcut, dar am avut un moment în care am crezut că mă tot duc. Am ajuns pe partea cealaltă la vreo 10 de m în aval.

Acum rămânea borseta cu camera. Ştiți aia cu lupul, capra şi varza? Ei, ceva de genul ăla. Băiatul a găsit un loc unde putea să intre până la jumatea răului şi de acolo, zvârl….

Odată pe partea opusă, am continuat vreo 800 m – 1 km prin jungla deasă, ca să nu fiu observat de cei de pe pod, după care am ajuns pe şosea şi am luat-o pe scurtătura pietonală. Din ce vorbisem cu puştiul, cărarea secretă trebuia să înceapă undeva sub terasele agricole incaşe şi chiar aşa a fost. Cărare destul de bine bătută de altfel. Cred că mulți localnici ştiu de ea.

După vreo 10 minute de mers, am ajuns la baza teraselor. Aici am avut de escaladat unul dintre ziduri şi gata: eram înăuntru zonei arheologice. Am urcat zona teraselor, apoi am continuat pe o altă cărare până când am început să aud vocile turiştilor. Am trecut cu lejeritate pe lângă casa gurdianului care nu era acolo şi m-am amestecat cu restul turiştilor în circuit.

Am avut un sentiment extraordinar să fi ajuns la Machu Picchu pe această cale. Spre deosebire de Choquequirao, Machu Picchu are mult mai multe temple şi clădiri de piatră, chiar dacă era un oraş de dimensiuni mai mici.

Câteva date despre Machu Picchu 

Ruinele oraşului incaş Machu Picchu au fost redescoperite în 1911 de către arheologul american Hiram Bingham. Construcția oraşului datează cel mai probabil din 1400. Înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populația şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu a fost folosit de către incaşi drept un oraş ceremonial secret, neexistând rute directe spre el. Pe suprafața pe care se întinde Machu Picchu, există palate, temple ceremoniale, băi, hambare şi case. De precizat este faptul că plebea, oamenii de rând, locuiau în locuințe de paie, care nu s-au prezervat. Toate clădirile din piatră au fost construite cu ajutorul unor cărămizi ce depăşesc uneori 50 de tone şi sunt incredibil de perfect sculptate, încât la îmbinări, nu poate intra nici o lamă de cuțit.

Machu Picchu este situat în munții Anzi, pe valea râului Urubamba, în regiunea Cuzco din Peru.

Alt pont pentru a intra gratis, ar fi să încercați să vorbiți cu cei de la Ministerul Culturii din Cuzco, să obțineți un bilet gratis prin ei. Mi-au zis diferite persoane că atât timp cât le dai un motiv bun şi ai eventual un proiect de călătorie mai amplu, îți pot oferi o intrare gratis, dar doar într-o anume zi şi oră, decisă de ei.

Acum mă puteți urmări şi pe contul de Instagram şi urmări progresul expediției pe cel de Strava.

Dacă vă place ce fac și doriți să susțineți expediția în premieră națională de traversare a Americilor pe bicicletă #cycletheamericas puteți face o donație accesând link-ul PayPal de mai jos.

Parteneri logistici

Comentarii

comentarii


Susține #CycleTheAmericas în timp ce ești în vacanță!

Când călătoresti, poți cumpăra serviciile turistice de la tour-operatorul WISE.travel, urmând că 4% din valoarea achizițiilor să fie donate automat de WISE către expediția #CycleTheAmericas. În plus, alți 4% vor susține o organizație umanitară din România, fără costuri suplimentare pentru tine.

Este de ajuns să te înregistrezi prin banner-ul de mai jos:

3 comments on “Aventură la Machu Picchu: cum am ajuns la ruinele oraşului incaş
  1. Pingback: Ultima parte din Peru, Lacul Titicaca și La Paz, Bolivia | Radu Păltineanu

  2. Pingback: Foz de Iguazú, Misiones, Argentina și înapoi în Brazilia: cum am ajuns într-un sat de aborigeni și cum m-am trezit cu focuri de armă la cort. | Radu Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.